Una dintre principalele preocupări ale comunității medicale în timpul pandemiei de COVID-19 a fost gestionarea imunosupresiei care însoțește boala, în special la pacienții de la terapie intensivă. Mai recent, accentul a fost pus pe gestionarea imunosupresiei persistente după COVID-19 acut și pe complicațiile acestuia. Rata infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) a fost în scădere aparentă înainte de pandemie; ulterior a început să crească din nou. Din cauza mai multor factori - antibioterapie nejustificată, dezorganizare a unităților medicale, echipamente de protecție personală inadecvate etc. - au fost raportate tot mai multe cazuri de coinfecții și infecții secundare cu bacterii multirezistente la pacienții COVID-19. Prezentăm un caz al unui pacient fără antecedente de imunosupresie evidentă (clinic) înainte de a dezvolta o pneumonie SARS-CoV-2 critică. Pacientul nu a avut nevoie de tratament antibiotic în timpul spitalizării și a fost externat în stare stabilă, fiind, ulterior reinternat de mai multe ori pentru diferite infecții cu microorganisme cu rezistență multiplă la antibiotice, asociate asistenței medicale, dezvoltând în timp și alte complicații legate de spitalizare. Cazul ridică o discuție cu privire la relația bidirecțională dintre imunosupresia post-COVID și posibilul exces involuntar în terapia cu antibiotice care a însoțit pandemia. [ABSTRACT FROM AUTHOR]