Premize: Factorii prognostici pentru evoluţia nefavorabilă a pacienţilor cu ciroză sunt esenţiali in cadrul accesului limitat la transplant hepatic. Am investigat impactul hipoxemiei asupra prognosticului şi evoluţia presiunii arteriale a oxigenului la vizite consecutive intr-un studiu de urmărire pe termen lung a unei cohorte de pacienţi cirotici. Metode: Pacienţii cu ciroză evaluaţi intr-un centru terţiar au fost inrolaţi intr-un studiu prospectiv observaţional. La vizita iniţială au fost documentate datele clinice şi paraclinice incluzand gazometrie arterială, NT-proBNP, determinări pulsoximetrice ale saturaţiei arteriale in oxigen, trasee ECG standard şi parametri ecocardiografici. A fost analizată relaţia acestora cu evenimentele adverse: decompensarea bolii hepatice sau decesul. Rezultate: 87 pacienţi cirotici au fost incluşi in analiza finală şi urmăriţi in medie 16 luni. La inrolare 27 (31%) dintre pacienţi erau hipoxemici, 19 aveau sindrom hepatopulmonar, dar doar 6 din cei reevaluaţi la următoarea vizită au prezentat hipoxemie persistentă. In timpul studiului, 22 pacienţi au decedat din cauza complicaţiilor legate de boala hepatica; 9 (41%) dintre aceştia erau hipoxemici la inrolare, dar niciunul nu avea hipoxemie severă. Hipoxemia la inrolare nu a reprezentat un factor de risc pentru deces (p=0.29) sau decompensare a bolii hepatice (p=0.7). Un scor MELD crescut iniţial sau mai mare la a doua vizită a fost factor de risc pentru deces (p=0.02) şi s-a asociat cu prezenţa hipoxemiei. Normalizarea presiunii parţiale a oxigenului a fost acompaniată de o scădere semnificativă a nivelului NT-proBNP (83 pg/ml vs 0 pg/mL, p=0.023). Concluzii: Hipoxemia uşoară sau moderată a fost frecventă in cohorta noastră, dar nu s-a asociat cu o evoluţie negativă a bolii hepatice. Repetarea gazometriei arteriale este recomandabilă, in special la pacienţii diagnosticaţi cu sindrom hepatopulmonar. [ABSTRACT FROM AUTHOR]