Alterările atriale structurale induse de fibrilaţia atrială (FibA) iterativă includ hiperfuncţia sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) care poate avea un rol decisiv, aldosteronul fiind implicat în inflamaţie, fibroză, remodelare. Obiectivul studiului nostru a fost compararea directă a două regimuri terapeutice (fiecare incluzând alte trei subregimuri), în scopul de a evalua beneficiul blocării receptorilor mineralocorticoizi cu spironolactonă (S) la pacienţii (pts) cu FibA repetitivă. Metodă. Am studiat 1008 pts cu FibA retrospectiv pe ultimii şapte ani, structuraţi în două grupuri comparative, echilibrate demografic (uşoare predominenţe masculină şi, respectiv, decada a VI-a, la ambele grupuri). Pts din primul grup au fost trataţi cu antiaritmice [Amiodaronă (A), Propafenonă (P) sau Sotalol (So)] + S, în timp ce pts din al doilea grup au fost trataţi cu antiaritmice (A, P, So) + supliment exogen de potasiu (K+). Am comparat episoadele de FibA înregistrate cu 24 luni înainte cu cele înregistrate după iniţierea tratamentului cu S. Printre criteriile de excludere menţionăm pts trataţi anterior cu betablocante (efect antireninic indirect), respectiv IECA şi sartani (ofertanţi de K+). Rezultate. În braţul terapeutic cu antiaritmic + S, episoadele de FibA au scăzut dramatic de peste două ori în cele două intervale de timp considerate. În contrast, în braţul terapeutic cu antiaritmic + K+, episoadele de FibA au crescut uşor.Concluzii. Potrivit rezultatelor noastre, S pare a fi un instrument terapeutic adiţional valoros în prevenţia recurenţelor de FibA. În plus, S reduce activitatea SRAA şi ar putea reduce fibroza implicată în remodelarea structurală. Acest efecte benefice au fost independente de presiunea sanguină şi se datorează, probabil, efectelor antiinflamatorii ale S. [ABSTRACT FROM AUTHOR]