Evaluarea calităţii vieţii conferă o perspectivă multidimensională asupra aspectelor fizice, emoţionale şi sociale ale pacientului. În general, pacienţii cu mai multe afecţiuni asociate prezintă cel mai scăzut nivel al calităţii vieţii, însă, anumite afecţiuni cronice cum ar fi neoplaziile, bolile cardiovasculare, pulmonare şi diabetul zaharat, sunt mai puternic asociate cu scăderea parametrilor calităţii vieţii decât altele. Numărul pacienţilor cu diabet este în continuă creştere datorită creşterii şi îmbătrânirii populaţiei globale, datorită fenomenului de urbanizare, iar prevalenţa crescândă a obezităţii, a sedentarismului şi diabetul au fost apreciate ca fiind a patra cauză de deces în Europa. Afecţiunile coronariene reprezintă principala cauză de mortalitate şi morbiditate a pacienţilor diabetici. Componenta fizică a pacientului diabetic cu afecţiunii coronariene conferă un scor redus evaluării calităţii vieţii, în timp ce simptomele sunt puternic corelate cu parametrii evaluaţi, atât din punct de vedere al componentei fizice, cât şi al celei psihologice. Infarctul miocardic reprezintă o povară substanţială suplimentară pentru indivizii afectaţi, influenţând aspectele fizice, psihologice, sociale, economice şi practice ale calităţii vieţii. Tratamentul afecţiunilor coronariene determină o creştere a scorurilor de calitate a vieţii, pacienţii diabetici care au urmat o terapie intervenţională având o calitate a vieţii net superioară celor care au urmat o terapie conservatoare. [ABSTRACT FROM AUTHOR]