Articolul își propune să se angajeze într-o dezbatere critică a modelelor narative materialiste ale identității umane, dând o replică dintr-o perspectivă contemporană ancorată în secolul 21 chestiunii învechite,,,obosite” a subiectivității. Folosindu-mă de teoria neuroștiințifică și psihanaliza lacaniană, interpretez romanul A Box of Birds al lui Charles Fernyhough (2012) ca pe o reflecție creativă asupra naturii memoriei, conștientului și a inconștientului. Așa cum voi demonstra, ceea ce se află la fundamentul reflecției lui Fernyhough este alegoria platonică a minții umane ca volieră. Preluată și re-interpretată de diverse personaje ale romanului, această alegorie îi permite lui Fernyhough să experimenteze cu discursuri contemporane ale neuro-subiectivității, care marchează o relație mai dinamică, mai bine conturată între minte, creier și corp. [ABSTRACT FROM AUTHOR]