Introducere. În condițiile actuale, în care ne confruntăm cu bacterii multirezistente, este de înțeles că tratamentul antibiotic necesită o justificare clară, astfel încât raportul risc-beneficiu să fie în favoarea pacientului ca individ, dar și a societății ca întreg. Materiale și metodă. Această lucrare reprezintă un studiu retrospectiv ce a inclus un grup de 241 de nou-născuți care au primit tratament antibiotic în cadrul Maternității „Bucur”, București, România. Am analizat, cu ajutorul programului SPSS Statistics 20, variabile precum vârsta gestațională, greutatea la naștere, modalitatea de naștere, indicele Apgar, proteina C reactivă, diagnosticele, antibioticele utilizate, durata antibioterapiei, dar și multiple corelații între acestea. Rezultate. Nou-născuții la termen au reprezentat 52% (n=107), iar prematurii, 48% (n=100). Proteina C reactivă medie a fost de 1,117 mg/dl (prima zi), 0,712 mg/dl (a treia zi) și 1,2 mg/dl (a cincea zi). Cel mai frecvent utilizate antibiotice au fost ampicilina (n=197; 39,1%) și gentamicina (n=168; 33,3%). Durata medie de antibioterapie cea mai mare a fost înregistrată la gentamicină (5,21 zile; DS: 9,159) și ampicilină (4,92 zile; DS: 8,02). Patologia infecțioasă a fost prezentă în 62 de cazuri și a inclus: suspiciune de infecție materno-fetală (n=20; 6,7%), infecție materno-fetală (n=19; 6,4%), infecție perinatală (n=18; 6%) și sepsis neonatal (n=5; 1,7%). Mai frecvent, utilizarea ampicilinei sau gentamicinei a fost semnificativ statistic asociată cu absența unei patologii infecțioase. Astfel, 69,49% (164 de cazuri) dintre nou-născuții fără patologie infecțioasă și doar 12,29% (29 de cazuri) dintre cei cu patologie infecțioasă au primit ampicilină (X² =11,21; p value 2-sided=0,001). În ceea ce privește gentamicina, 54,24% (128 de cazuri) au primit antibioticul deși nu aveau o patologie infecțioasă, iar 15,68% (37 de cazuri) aveau patologie infecțioasă și au primit tratament (X² =4; p value 2-sided=0,045). Concluzii. Justificarea tratamentului antibiotic la nou-născuți nu este mereu prezentă, fiind observată o tendință de supramedicație la această categorie de vârstă, cu posibile riscuri, precum reacțiile adverse și selecția de germeni rezistenți, care nu depăseșc întotdeauna beneficiile. Sunt necesare mai multe reglementări cu privire la indicațiile tratamentului antibiotic la nou-născuți, pentru a evita posibilele riscuri, atât la nivel individual, cât și comunitar. [ABSTRACT FROM AUTHOR]