Mielofibroza este un neoplasm mieloproliferativ cronic BCR-ABL1-negativ, caracterizat prin fibroza măduvei osoase, hematopoieză ineficientă și hematopoieză extramedulară. De la aprobarea lor în tratamentul mielofibrozei, inhibitorii JAK au avut un impact pozitiv, fiind cel mai eficient tratament pentru îmbunătățirea simptomatologiei și reducerea dimensiunilor splinei. Cu toate acestea, ar trebui să fie puse în balanță beneficiile și riscurile acestui tratament, care includ toxicitatea hematologică, infecțiile oportuniste, reactivarea infecțiilor latente și riscul crescut de boli limfoproliferative cronice. Raportăm două cazuri ale unor pacienți cu mielofibroză tratați cu un inhibitor JAK2 care au dezvoltat limfom non-Hodgkin și, respectiv, tuberculoză. [ABSTRACT FROM AUTHOR]