Tumorile glomice sau paraganglioamele sunt tumori rar întâlnite, cu creștere lentă și de obicei benigne. Acestea se pot întâlni la nivelul arterelor carotide (bifurcația arterei carotide comune), al urechii medii sau al bulbului jugular. Corpul carotidian este un chemoreceptor situat la nivelul bifurcației arterei carotide comune posteromedial și face parte din sistemul paraganglionar extrasuprarenalian derivat din celulele crestei neuronale. Tumorile corpului carotidian sunt cele mai frecvente paraganglioame ale gâtului, reprezentând 65% dintre acestea. Afectează în mod egal ambele sexe, fiind descoperite la vârste cuprinse între 40 și 60 de ani. Pot avea caracter sporadic, familial sau pot intra în componența unor sindroame precum triada Carney, boala Von Hippel-Lindau sau neurofibromatoza de tip I. Clinic, se prezintă sub forma unei formațiuni pseudotumorale dure, nedureroasă, situată anterior de mușchiul sternocleidomastoidian, ce poate rămâne mult timp asimptomatică, dar odată cu creșterea dimensiunii determină compresie asupra structurilor din jur, pacientul prezentându-se pentru disfagie, odinofagie, disfonie, răgușeală, stridor, rigiditatea maxilarului, durere în gât sau orice combinație a acestor simptome. Diagnosticul se bazează pe investigațiile imagistice precum ecografia Doppler, examenul CT sau IRM, angiografia cerebrală sau PET-CT. Tratamentul constă în excizia chirurgicală, cu sau fără embolizare preoperatorie. Radioterapia, singură sau asociată chirurgiei, este o altă strategie terapeutică ce poate fi aleasă în cazul glomusului carotidian. [ABSTRACT FROM AUTHOR]