În condiţiile creşterii nivelului rezistenţei germenilor la antimicrobiene, datele oferite de sistemele de supraveghere a antibioticorezistenţei permit stabilirea unor recomandări terapeutice adaptate particularităţilor locale. Există multiple strategii pentru a obţine profilurile de rezistenţă la antibiotice, care diferă prin locul testării (laboratoare clinice, centre de referinţă) şi prin intensitatea activităţii de testare (activitate curentă, studii special dedicate unei probleme punctuale). Punerea în practică a unui astfel de sistem de supraveghere a antibioticorezistenţei presupune depăşirea unor dificultăţi de ordin practic şi tehnic. Acest articol îşi propune trecerea în revistă atât a modalităţilor de colectare a datelor de rezistenţă a germenilor la antibiotice, cât şi a problemelor ce pot să apară în implementarea unui astfel de program. [ABSTRACT FROM AUTHOR]